“Cadouri, prăjituri, veselie și voie bună” – poate ar spune un copil. Un băiețel fără mamă, o tânără fără tată, o bunică însingurată, un bărbat fără familie: toți aud despre Crăciun, însă ce înseamnă aceasta pentru ei? Poate e doar o altă sărbătoare care trece. Poate e doar un strop de bucurie la primirea unui cadou sau la auzirea îndepărtată a unui colind. Însă focul bucuriei care începe să ardă, să crească, imediat se stinge ca și cum n-ar fi fost. Toate trec, chiar și sărbătoarea. E frumoasă când ai familie, prieteni cu care să te bucuri, reamintindu-ți de Isus, cel mai bun prieten care a ales sărăcia, moartea, condamnarea, durerea dându-ne viață eternă, oferindu-ne o altă existență – viața după moarte.
De ziua lui Isus Hristos, îmi amintesc de El, de nașterea Lui, și dacă îmi amintesc de nașterea Lui, mă voi gândi imediat și la viața Lui: cum a trăit? Cum S-a jertfit? Cum a iubit? Gândindu-mă la viață, n-aș putea uita de moartea Lui, și am fi atât de săraci dacă ne-am opri aici: dacă Hristosul a murit și n-a înviat, pe cine sărbătoresc azi? Învierea lui Hristos îmi oferă tot! M-a salvat de eternitatea absenței lui Dumnezeu, mi-a dat o altă perspectivă asupra vieții, un scop, o direcție, a trasat o cale și nu numai, a spus: “Eu sunt calea, adevărul și viața”. Așadar, Crăciunul pentru mine nu e doar despre un Isus culcat pe paie și înfășat în scutece, ci e despre un Isus care domnește în viața mea. Înțeleg că S-a născut umil, a trăit iubind, salvând, dăruind, a murit fără să fi avut vreo vină, iertând, scoțând omenirea din tenebroasele unghere ale păcatului și a înviat pentru ca astăzi să fie Regele regilor, Domnul domnilor, Împăratul împăraților.
Și toate acestea mă învață cum să trăiesc, ce să fac și cum să fiu. Dar adevărata frumusețe vine când înțelegem că nu doar de Crăciun trebuie să fie așa, ci în fiecare zi. Sărbătoarea vine și pleacă însă rămânem cu Sărbătoritul: Isus Hristos. Dar dacă nu I-am făcut loc în inimă rămânem goi și triști. Totul e despre El.
Pentru mine e bucurie, e pace și liniște. E o zi ca toate celelalte petrecută cu El în inimă. E o zi ca toate celelalte în care doresc să cunoască cât mai mulți despre Salvatorul lumii. E o zi ca toate celelalte în care doresc să afle cât mai mulți despre dragostea lui Isus Hristos – Sărbătoritul Crăciunului. Sărbătorirea lui Isus nu se încheie de Crăciun – e o acțiune constantă, zilnică, prin laudă, închinare și mulțumire. Pentru mine Crăciunul nu e doar despre lumini, cadouri, prăjituri sau colinde. Dacă acestea nu sunt însoțite de bucuria deplină a unui Hristos născut în viața mea, e totul în zadar. Luminițele caselor sunt frumoase, dar dacă lumina lui Hristos nu e în cămin, nu e pace, nu e liniște, nu e bucurie – în consecință nu e nimic.
Sărbători pline de pace și bucurie cu Isus născut în inimi!
Articol redactat de Debora Deac, 24 decembrie 2021